Curs graphic design – Dictionar. Termeni & concepte in designul grafic.

Dictionar de termeni din graphic design

ARHETÍP s.n. (În filozofia lui Platon) Concept care desemnează modelul prim, originar, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ♦ Fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit terminologiei psihologice-religioase, în visuri și în mitologie. ♦ Reprezentare, tip originar, prim. ♦ Tip, model după care se face o lucrare; manuscris original, prim, după care s-au făcut alte copii ale aceleiași opere; original. [< fr. archétype, cf. lat. archetypum, gr. archetypos < arche – început, typos – tip].

CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon.

CONCEPT – Termenul „concept” se referă la ideea sau viziunea din spatele unui design. Mecanismele de gândire şi de creaţie pe care le parcurg designerii atunci când absorb şi dezvoltă informaţiile primite de la clienţi sunt o parte vitală din stabilirea unei variante grafice la o problemă specifică. Dacă nu sunt susţinute de o concepţie inteligentă, forma şi culoarea au puţină. Dar, ca şi în cazul formei şi al culorii, puteţi recurge la tot felul de tehnici care să vă ajute în dezvoltarea conceptelor dorite. Atunci când conceptul şi utilizarea formei şi culorii se întâlnesc într-un ansamblu coerent, există o posibilitate reală ca designul să-şi atingă obiectivele. Componentele amintite mai sus alcătuiesc limbajul designului.

CONTRAST – Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini fotografice. ◊ Contrastul imaginii = mărime caracteristică pentru variația strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescop în televiziune. – Din fr. contraste.

CONTRAST SIMULTAN. Este dat de tendinta ochiului uman de a face deosebirea intre doua culori apropiate cromatic. Iar aceasta diferentiere este operata accentuandu-se asupra deosebirilor si nu asupra asemanarilor!

CULOAREA (cromatica) este foarte importantă în graphic design, conferind varietate, atmosferă şi spaţialitate. Culorile pe care le alegeţi vor determina nu numai reacţii psihologice şi emoţionale, ci ar trebui, de asemenea, să susţină şi să sporească aspectele de natură formală. Vom vedea mai încolo rolul hotărâtor jucat de culori.

DESIGN s. n. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizáin] – Din engl., fr. design.

FONT – totalitatea informatiilor privind inaltimea, latimea, corpul, apropierea etc. unui set de caractere aflate intr-un fișier de disc, în memoria sau într-un dispozitiv (cartuș) atașat imprimantei.

FORMA reprezintă compoziţia elementelor fundamentale dintr-o lucrare de design, felul în care arată un obiect: configuraţia, proporţia, echilibrul şi armonia părţilor componente. Înţelegerea formei provine din dezvoltarea capacităţii noastre de a distinge calităţile constitutive ale elementelor şi relaţiile dintre ele. În corelație cu conținut – categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces.

FRAME. Este o zona de afisare dreptunghiulara in cadrul unui layout de revista sau a  ferestrei unui browser web, folosita pentru a afisa in interiorul ei o imagine, un text evidentiat etc.

FUNCTIE – calitate, rol, sarcina; ce anume indeplineste aceasta piesa in ansamblu?;  destinație;  aplicatie.

GIF. Extensie pentru fisiere grafice care comprima imaginea fara pierdere de calitate. Formatul GIF este cel mai raspandit format pentru graficele unei pagini web in special pentru ca produce fisiere de dimensiuni mici pentru acest tip de grafice de o calitate superioara si suporta animatii. Din pacate nu este eficient de folosit cu fotografii deoarece nu suporta decat o paleta de maxim 256 de culori. Versiunea imbunatatita a GIF-ului este formatul PNG. Acest din urma format permite si transparenta.

ICON – simbol grafic, prin ext. un model/reprezentant al unei categorii, emblema etc.

ICONOGRAFÍE, 1. Disciplina care se ocupa cu studiul operelor realizate in diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epoca, la o problema, la o localitate etc. ♦ Colectie de portrete ale oamenilor celebri.

JPEG (JPG). JPEG este acromimul pentru Joint Photographic Experts Group si este un tip de imagine foarte raspandit care foloseste o compresie cu pierdere de calitate, insa cu rezultate foarte bune, mai ales cu fotografiile digitale.

LAYOUT. Layout-ul reprezinta forma de prezentare a unei pagini sau a unei colectii de pagini print sau ale unui site si se refera la aranjarea elementelor in pagina, a imaginilor si a graficelor, utilizarea anumitor fonturi si a altor tehnici vizuale, precum si imbinarea aspectelor functionale. Pe scurt layout = asezare in pagina.

LIZIBIL – proprietate a textului de a putea fi citit (cu usurinta).

LOGO-ul si logotipul reprezinta elementele de baza ale unei identitati. Ambele promoveaza brandul, avand cel mai puternic impact asupra clientului. Identitatea unui brand este data de 3 componente: a. unul vizual, ilustrativ, denumit generic “logo” sau uneori “simbol”; b. unul textual, si anume denumirea companiei respective, care, de cele mai multe ori include si partea ilustrativa si care se numeste “logotip”; c. si un element vocativ, sau explicativ, reprezentat de o sintagma, o constructie de cuvinte cu sens clar, limpede, care se numeste “slogan” sau, daca apare vizual in componenta identitatii are denumirea de “tag-line”.

NUANTA. Culorii i se spune generic nuanta. Nuantele sunt acele culori pure, precum rosu, galben si albastru, din care se compun celelalte culori.

PDF (Portable Document Format). Format de fisier pentru documente, creat de Adobe Systems, care este portabil pe orice sistem sau platforma. Un fisier PDF va fi afisat identic pe orice sistem echipat cu Adobe Reader, indiferent de software-ul cu care a fost creat.

SATURATIE reprezinta intensitatea unei nuante. Ea poate porni de la o intensitate redusa, care vizual se traduce printr-o intunecare si poate ajunge la o intensitate completa, conferind nuantei stralucire.

SERIFE – acele litere care au o terminatie stilizata sub forma unei ligaturi, sau a unui “piciorus”, cu functia de a face mai usoara citirea literelor unui cuvant.

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urmă luminoasă lăsată pe o scară gradată sau pe un ecran de o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură, care servește ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumină folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul.

TONUL. Este acea caracteristica a nuantei ce defineste gradul nuantei sau culorii. Tonul poate fi gradabil, iar acea culoare poate avea o nuanta mai palida, atunci cand este intr-un procent de 15% sau mai puternica, atunci cand se apropie de 100%. cand nu exista nicio variatie de tonalitate, culoarea este definita ca “solid color” (in procent de 100%)

Advertisements

Curs graphic design – 1.4 Culorile – semnificatia culorilor in cultura universala

Culorile in cultura lumii

Curs graphic design 1 culorile in cultura lumii

culorile in cultura lumii

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au asociat culorile unor situatii concrete de viata, pentru a inlesni comunicarea, iar odata cu evolutia civilizatiei, culorile au capatat un rol hotarator chiar in manifestarile ritual-simbolice. La inceput, culorile din natura au fost cele care au inspirat imaginatia si psihicul uman. Iar de-a lungul timpului unele culori s-au sedimentat in constiinta umanitatii, in vreme ce altele au suferit succesive mutatii semantice. De asemenea, datorita mozaicului civilizatiilor lumii, culorile au o semnificatie complet diferita de la o cultura la alta.

Curs de graphic design 1.4 Culorile in cultura lumii

vitraliu crestin

Astfel, in civilizatia occidentala (crestina), culoarea neagra este canonul doliului, pe cand in culturile extrem-orientale si in India este albul. Este evident ca intr-o societate complexa ca a noastra sa se gaseasca tot felul de canoane cromatice diferite pentru acelasi tip de concept sau chiar obiect.

Cutia postala in SUA este albastra (blue box), in Anglia, state scandinave sau Romania ea este rosie, in Franta – galbena etc. toate aceste fluctuatii vin din diferentele culturale de la un spatiu la altul si nu fac decat ca lumea in care traim sa fie una vie, diversificata si fascinanta.

Insa, in egala masura, pentru un designer de produs sa spunem, toate aceste diferente trebuie sa fie luate in calcul, atunci cand este vorba despre un produs/campanie cu dispersie mondiala. Amprentele locale sunt foarte importante, iar o strategie personalizata a designului de produs (custom product design) este absolut necesara, mai ales atunci cand si strategia de marketing reclama acest lucru.

Dar sa revenim la ceea ce aratasem la inceputul acestui articol, si am sa incep prin a vorbi despre culoarea rosie.

Rosul, care este o culoare calda si puternica a ramas in mai toate culturile lumii asociat focului. Sa analizam aceasta culoare. atributele ei definitorii sunt intensitatea nuantei, agresivitatea (iti sare in ochi), dar si caracterul de avansare despre vorbeam in lectia 1.3 notiuni de baza ale culorilor. In plan psiho-somatic, rosul poate stimula tensiunea sangvina, avand asadar un impact puternic asupra perceptiei si psihicului uman. Rosul, cu toate tonalitatile lui, este asociat dragostei, pasiunii, pulsatiei sexuale. Trandafirii rosii – mesagerii dragostei, sunt florile care au canonizat acest arhetip. Rosul a fost de asemenea, inca din Antichitate, efigia cromatica a puterii imperiale romane. Toga rosie era purtata de imparat si reprezentantii imperiali, magistrati si consuli.

Alte conotatii pozitive ale rosului sunt norocul – martisorul rosu la romani, iar mai recent, dezvoltat in SUA si apoi propagat in toata lumea (crestina), canonul sarbatorii de Craciun. Tot rosul este culoarea canonica a sangelui si revolutiei. Acest fapt a facut ca rosul sa capete si o conotatie politica la inceputul sec. XX, fiind anexat partidelor de stanga sau de extrema stanga (socialiste, comuniste).

Curs design graphic 1 Culorile in cultura lumii

rosul revolutiilor si al partidelor de stanga

Semnificatiile negative pornesc tot din copilaria umanitatii, de la foc. El reprezenta pericolul sau atentionarile. Sigur ca rosului ii pot fi asociate multe alte conotatii negative, iar printre ele se poate numara si diavolul, care este tot un icon colorat in rosu (chiar daca mai nou, se imbraca de la Prada!).

Curs graphic design 1.4 culorile in cultura lumii

rosul diavolului

Galbenul are luminozitatea cea mai ridicata din spectrul culorilor. Aceasta face ca el sa fie asociat luminii, soarelui, caldurii. Fiind o culoare vazuta cu usurinta intre alte nuante, este folosita la mesajele de avertizare. Banda galbena de avertizare ce marcheaza balizele din jurul unei constructii in lucru, a unei avarii etc. Pe un fundal negru este folosita pentru a crea un contrast foarte puternic. Traditional, a avut conotatii negative legate de boala, paloare (“galben ca lamaia”), icter, lasitate, dar in general este asociata pozitiv, fericirii,  luminii, soarelui, aurului, sperantei.

Curs graphic design 1.4 Culorile in cultura lumii

floarea soarelui

Albastru este asociat in multe civilizatii soarelui, cerului senin, claritatii si apei. Valentele de seninatate, racoare si transparenta ale acestei culori fac sa fie legata de senzatia de detasare, calm, stabilitate. Este mult folosita in iconografia mediului de afaceri si in pliantele si logourile agentiilor de turism.

Curs graphic design 1.4 Culorile in cultura lumii

cer albastru

Verdele a fost intotdeauna asociat naturii, renasterii, vietii, calmului, acceptarii. Este culoarea canonizata pentru validare – verdele semaforului de pilda. Ochiul uman percepe verdele fara eforturi, iar acest considerent face ca si in spitale verdele sa fie foarte prezent. Senzatia de calm pe care o da este chiar recomandata medical si in multe situatii am simtit cu totii relaxarea dupa o “portie” de privit verdele crud al ierbii sau frunzele copacilor dintr-un parc. Nuanta albastru-verzui este considerata foarte rece, iar conotatii negative sunt legate de otrava, arsenic, boala si descompunere.

Curs graphic design 1.4 Culorile in cultura lumii

verdele naturii

Vom mai vorbi despre culori si importanta lor in designul grafic, insa in lectia urmatoare vom intra intr-un nou capitol. Literele, o istorie a fonturilor, lucrul designerului cu textul, mesajul transmis prin forma grafica a textului s.a.m.d.

Curs graphic design – 2 Literele. Lucrul cu textul >>

Curs graphic design – 1.3 Culorile – notiuni de baza ale culorilor

Notiuni de baza ale culorilor

In limbajul designului, o componenta foarte importanta este cea a semnificatiei pe care o creeaza asocierea culorilor. In functie de combinatie, de schemele in care sunt fixate, culorile incep sa ne “vorbeasca”, sa transmita psihicului uman anumite senzatii, caci creierul interpreteaza diferitele asocieri cromatice ca pe niste stari sau impresii vizuale.

Iata mai jos o serie de exemple de notiuni ce stau la baza limbajului culorilor:

1. Avansare vs. retragere

In urma unor teste efectuate, s-a constatat ca o persoana, atunci cand este pusa sa duca o greutate si are in fata doua repere situate la distante egale de subiect, dar de culori diferite – unul rosu, altul albastru, va alege in cele mai dese cazuri sa duca sarcina la reperul rosu. Alegerea aceasta este facuta ca urmare a senzatiei de apropiere (avansare), conferita de nuanta rosie, care este o culoare calda, pe cand albastrul este una rece, ce creeaza impresia departarii (retragerii). Privind desenul alaturat, dreptunghiurile de jos par a se retrage, vazute in asociere cu cele de sus din gama rosie.

curs graphic design_notiuni de baza ale culorilor

avansare/retragere

Contrastul simultan

Este dat de tendinta ochiului uman de a face deosebirea intre doua culori apropiate cromatic. Iar aceasta diferentiere este operata accentuandu-se asupra deosebirilor si nu asupra asemanarilor! Rezultatul optic este urmatorul: culoarea de fundal va potenta (intensifica) nuanta din prim plan, deci culoarea care ne apare ca imagine.

curs graphic design_notiuni de baza ale culorilor-contrast simultan

contrast simultan

In continuare, voi exemplifica grafic cele de mai sus, puse impreuna cu alti termeni ce tin de definirea culorilor.

Curs graphic design 1.3 Culorile notiuni de baza

definirea culorilor

In articolul urmator vom vedea cum sunt percepute culorile de-a lungul timpului si in diferite spatii culturale, dar si ce semnificatie are fiecare culoare in parte. Vezi articolul 1.4 – Culorile – semnificatia culorilor in cultura universala >>>

Curs graphic design – 1.2 Culorile – nuanta, ton, saturatie

Nuanta, ton, saturatie

Nuanta

Culorii i se spune generic nuanta. Nuantele sunt acele culori pure, precum rosu, galben si albastru, din care se compun celelalte culori.

curs graphic design 1 culorile

curs graphic design – nuanta culorilor


Tonul

Este acea caracteristica a nuantei ce defineste gradul nuantei sau culorii. Tonul poate fi gradabil, iar acea culoare poate avea o nuanta mai palida, atunci cand este intr-un procent de 15% sau mai puternica, atunci cand se apropie de 100%. cand nu exista nicio variatie de tonalitate, culoarea este definita ca “solid color” (in procent de 100%)

Curs graphic design – culorile ton

tonul culorilor


Saturatia

Saturatia reprezinta intensitatea unei nuante. Ea poate porni de la o intensitate redusa, care vizual se traduce printr-o intunecare si poate ajunge la o intensitate completa, conferind nuantei stralucire.

curs graphic design – saturatia

saturatia

In urmatoarea lectie vom afla despre notiunile de baza ale culorilor >>

Curs graphic design – 1 Culorile

curs graphic design 1 culorile

Culorile

Structura culorilor

Exista zeci de mii de culori si mult mai multe posibilitati de combinare a lor. In aceasta paleta incredibil de ofertanta, lucratorul pe taram grafic se poate descurca doar cunoscand tipurile de clasificare ale culorilor.

Dar nu este chiar asa de grav, pentru ca nu exista decat trei moduri prin care se diferentiaza culorile intre ele: nuanta, ton si saturatie.

Vom vedea in continuare cateva caracteristici ale culorilor.

Din felul in care se compun, culorile sunt: primare, secundare si tretiare

Culorile primare sunt usor de retinut, fiind cele din drapelul patriei noastre iubite – vezi fostul imn national “Trei culori cunosc pe lume/Amintind de-un brav popor…”.

Culorile secundare se obtin din mixarea culorilor primare. Din rosu cu galben rezulta portocaliu, din galben si albastru – verde, iar din albastru si rosu rezulta violet.

Culorile tertiare sunt acele culori care se creeaza prin combianrea unei culori primare cu o culoare secundara din apropierea ei (v. discul culorilor). In acest fel vor rezulta urmatoarele culori tertiare: rosu-portocaliu, gaben-portocaliu, galben-verzui, albastru-verzui, albastru-violet si rosu violet. Culorile tertiare sunt tente ale unor nuante.

  1. curs gratuit graphic design_discul-culorilor

    discul-culorilor

*Culorile complementare. Verdele si rosul sunt situate in opozitie pe discul culorilor, sunt asociate contrastului.

*Culorile analoge, de pilda verdele si albastru sunt adiacente, de aceea sunt asociate armoniei.

La final sa vorbim putin si despre compunerea culorilor si mediile in care se manifesta aceste culori.

1 Culorile primare aditive

Cele trei culori primare, rosu, verde si albastru (R-red, G-green si B-blue) se mixeaza creand orice culoare a spectrului. Din suprapunerea lor rezulta culoarea alba. Sistemul RGB, adica aceste culori aditive, se foloseste in mediul electronic, fiind redate de ecranul calculatorului, videoproiectorului, TV etc.

2 Culorile sustractive

Sunt culorile primare ce se folosesc in industria tiparului. Spectrul culorilor este dat de culorile primare cyan, magenta si galben (yellow), iar din suprapunerea lor rezulta culoarea neagra. Acest sistem poarta numele culorilor ce il definesc, CMYK. Litera K vine de la black-negru.

Mai exista multe sisteme de codificare a culorilor. Cand doriti sa folositi o culoare speciala, sa spunem auriu, veti avea nevoie de culorile spot pe care le veti gasi in sistemul universal de standardizare a culorilor numit Pantone.

Curs graphic design 1.2 Culorile

sistemele de compunere ale culorilor

In lectia urmatoare vom afla mai multe despre cateva atribute foarte importante ale culorilor, nuanta, tonul si saturatia >>

Curs graphic design – Limbajul designului

curs graphic designLimbajul designului

Ce se înţelege prin limbajul designului?

Haideţi să recurgem la un artificiu. Să ne imaginăm modul în care un nou-nascut învaţă să comunice cu lumea exterioară, despre care habar n-are şi e în permanenţă uimit. El dezvoltă treptat structuri de limbaj – un limbaj de natură vizuală ce se traduce printr-o conştientizare sporită a felului în care arată lumea. Aceasta nu este decât o manieră de a vedea ce anume diferă de simpla existenţă materială.
Sugestivă în această privinţă este remarca celebră a pictorul francez Henri Matisse, care a spus că, atunci când mânca o roşie, o privea pur şi simplu. “Dar – a adăugat el –  atunci când o pictam, o vedeam cu totul altfel.”  Aşa cum sunt multe modalităţi de a învăţa un copil să deprindă şi să înţeleagă limbajul, la fel se întâmplă şi în cazul limbajului designului, în cazul oamenilor mari.
Limbajul acesta are trei părţi esenţiale: forma, culoarea şi conceptul.

  • Forma reprezintă compoziţia elementelor fundamentale dintr-o lucrare de design, felul în care arată un obiect: configuraţia, proporţia, echilibrul şi armonia părţilor componente. Înţelegerea formei provine din dezvoltarea capacităţii noastre de a distinge calităţile constitutive ale elementelor şi relaţiile dintre ele.
  • Culoarea (cromatica) este foarte importantă în graphic design, conferind varietate, atmosferă şi spaţialitate. Culorile pe care le alegeţi vor determina nu numai reacţii psihologice şi emoţionale, ci ar trebui, de asemenea, să susţină şi să sporească aspectele de natură formală. Vom vedea mai încolo rolul hotărâtor jucat de culori.
  • Termenul „concept” se referă la ideea sau viziunea din spatele unui design. Mecanismele de gândire şi de creaţie pe care le parcurg designerii atunci când absorb şi dezvoltă informaţiile primite de la clienţi sunt o parte vitală din stabilirea unei variante grafice la o problemă specifică. Dacă nu sunt susţinute de o concepţie inteligentă, forma şi culoarea au puţină. Dar, ca şi în cazul formei şi al culorii, puteţi recurge la tot felul de tehnici care să vă ajute în dezvoltarea conceptelor dorite. Atunci când conceptul şi utilizarea formei şi culorii se întâlnesc într-un ansamblu coerent, există o posibilitate reală ca designul să-şi atingă obiectivele. Componentele amintite mai sus alcătuiesc limbajul designului.

Pentru a continua periplul nostru în lumea formelor, cromaticii şi a conceptului (grafic), folosiţi link-urile de mai jos:

Curs graphic design – 1 Culorile >>

Curs graphic design – 2 Literele >>

Colectia “Biblioteca inimii”

_______________________________

O noua colectie va fi lansata in pragul primaverii

De Dragobete,  editura Erc Press va propune o incursiune in complicatele taine ale iubirii publicand 10 titluri incitante stranse intr-o noua colectie de primavara – Biblioteca inimii. Fiecare titlu al colectiei poate deveni un cadou foarte bine ales pentru martisor sau 8 martie!

Aceasta este o colectie ingrijita de mine, ocupandu-ma in acest sens de toate aspectele editoriale. De la documentare si editarea textului, adnotari si adaptarea textelor, pana la partea de DTP –  punerea in pagina si pregatirea volumelor pentru tipar.

Prezentare

Printre temele artei universale, iubirea a fost intotdeauna “regina” tuturor acestora. Din vremea celor mai vechi scrieri, trecand apoi prin creuzetul culturii antice şi renascentiste, calatorind in continuare prin diferite paradigme stilistice, clasicism, romantism, mai domol sau cu inflacarari patimase, iubirea a insotit permanent spiritualitatea umana, innobiland-o. Colectia Biblioteca inimii va propune o serie de titluri care au ca motiv iubirea, in diferitele sale ipostaze. Arta de a seduce femeile, Visele de amor/Dictionarul viselor, Sugestia in amor, Istoria sarutului sau Un barbat poate iubi doua femei deodata?… sunt tot atatea prilejuri de a va lasa purtati de inefabilul iubirii. Textele colectiei reprezinta o restituire, o reeditare a unei incitante culegeri publicate la noi in perioada interbelica. Editia este ingrijita de Florin Baranescu.

Colectia Biblioteca Inimii contine o serie de scrieri de o deosebita sensibilitate despre o tema veche de cand lumea: dragostea. Pentru ca aceste carti au fost scrise de diferiti autori, insa cam toate in aceeasi paradigma cultural-istorica si anume belle epoque, pana spre mijlocul perioadei interbelice, s-a preferat o grafica de coperta in concordanta cu aerul epocii. Aceasta aminteste, prin recursul la afisul de inceput de secol XX, prin siluetele diafane, liniile curbe art nouveau si nu in ultimul rand prin fontul ales, de mai sus-amintita perioada, de farmecul ei si de dragoste.

This slideshow requires JavaScript.

Biblioteca inimii va debuta cu titlul Un barbat poate iubi doua femei deodata?

Iata ce scrie in a sa Precuvantare  H. Besser, autorul primului volum din colectia Biblioteca inimii:

Cuvântul iubire trebuie luat aici în adevăratul lui înţeles. Nu e vorba de acele capricii care vin să brodeze, pe canavaua amorului adevărat, oarecare floricele ale căror fire sunt atât de subţiri, că nu rezistă celor mai uşoare evenimente. Amorul de care va fi vorba aci e cel care, prin sinceritatea lui, înfruntă orice rezistenţă, care pune stăpânire pe inimă, pe simţuri; e iubirea pururi cântată şi care are acea proprietate ciudată de a deveni orice, atâta vreme cât e însufleţită de o credinţă arzătoare.
Oare acest fel de iubire poate fi resimţit, sub o formă deosebită sau nu, dar tot atât de intensă, pentru două fiinţe deodată?
Moraliştii răspund: Nu.
Vechile tratate de amor arată că inima şi ceea ce un scriitor al Renaşterii numea, atât de spiritual, toate dependinţele ei nu se pot da decât o singură dată în acelaşi timp.
Fără îndoială, ştim cu toţii că darul acesta nu e etern şi e foarte rar ca o persoană să nu fie robită pasiunii sale de câteva ori în viaţă.
Într-adevăr, care sunt oamenii care în viaţa lor n-au avut prilejul de a dărui iubirea lor întreagă, de câteva ori, cu convingerea că o dăruiesc pentru prirma oară, în întregime?
E una dintre caracteristicile iubirii, chiar a iubirii trecătoare: crezi că e cu neputinţă inimii să tresalte la ritmul altei inimi decât aceea pe care vrei s-o posezi.
Dar amorul îşi trage viaţa din credinţa în realitatea lui, şi mulţi îndrăgostiţi, odată treziţi, sunt uimiţi băgând de seamă că au divinizat o nălucire, şi că numai o iluzie a pricinuit bucuriile, ca şi lacrimile lor.
Alţii, disperaţi din pricina greşelii lor, şi după ce au jurat că nu vor mai cădea niciodată, se aruncă din nou în braţele iubirii, socotind că au dat de fiinţa ideală.
De ce i-am certa pe aceştia, când tocmai am spus că în amor sunt adevărate numai sentimentele pe care le resimţim ca atare?
Din această serie de entuziasme se naşte uneori pasiunea adevărată, aceea care va umple viaţa şi va lumina restul zilelor.
Se întâmplă ca această iubire să fie cea dintâi şi unica, dar acest caz e din cele mai rare; ea presupune atâta perfecţiune la ambele fiinţe deasupra cărora pluteşte, şi atât de puţină curiozitate din partea lor, că rar se întâlnesc doi îndrăgostiţi atât de perfecţi spre a scăpa de ispita noutăţii, în care amorul renaşte sub o formă de care ei nu sunt încă sătui.
Mai sunt şi alte motive de fidelitate, despre care vom vorbi în paginile acestei scrieri.
Deocamdată, înregistrăm că toate tratatele de amor admit fără discuţie pasiunile succesive, fără a crede că ar putea exista în acelaşi timp mai multe pasiuni.
Cu toate acestea, amorul e alcătuit din sentimente diferite, care nu se întâlnesc decât cu greu în aceeaşi fiinţă.
Amorul e, de asemenea, alcătuit din aspiraţii mai puţin eterate, deoarece satisfacerea unei pasiuni nu se reduce la elanuri sentimentale, satisfacerea presupune îndeplinirea unor acte rituale de amor.
Să fie, oare, cu neputinţă să găseşti într-o fiinţă perfecţiunea sentimentului şi în cealaltă perfecţiunea formei, care să îngăduie să le preţuieşti pe amândouă la fel?
Şi această pasiune poate fi, oare, tot atât de adânc resimţită şi tot atât de voluptuos căutată în amândouă cazurile?
Într-un cuvânt, e, oare, cu putinţă ca un bărbat să resimtă pentru două femei acelaşi ataşament pasionat?
E, oare, cu putinţă ca o femeie să iubească doi bărbaţi, destul de sincer, destul de puternic ca să nu admită ca vreunul să dispară din viaţa ei?
E, oare, cu putinţă să simtă inimile lor umplându-se de tristeţe la ideea că ar putea pierde pe una dintre cele două fiinţe, pe care se reazemă fericirea vieţii lor?
Iată ceea ce vom încerca să stabilim, studiind anumite faze ale pasiunii, ale cărei modalităţi urmează imboldurilor diverselor împrejurări.

În colecţia BIBLIOTECA INIMII vor apărea următoarele titluri:

H. Besser, Un bărbat poate iubi două femei deodată?
M. L. Neumeyer, Graiul ochilor. Ştiinţa privirii în 12 destăinuiri.
Paul Bourget, Fiziologia amorului
Annie de Pène, Cele mai frumoase scrisori de dragoste
Maurice Magre, Arta de a seduce femeile
Contesa Tedy, Visele de amor. Tălmăcirea viselor. Dicţionarul viselor.
Sugestia în amor
Ninon de Lenclos, Eterna tinereţe. Spovedania unei femei celebre.
Leopold Stern, Istoricul sărutării /Jean de Nicolas, Sărutările
E. Armand, Mari curtezane şi vestiţi libertini